sâmbătă, 17 octombrie 2009

Speranta


Inainte sa va cunosc, dati-mi voie sa va multumesc pentru sprijinul pe care sper ca mi-l veti acorda.Am mare nevoie de sprijinul oamenilor cu suflet .Deschid acest subiect in speranta ca va fi citit de cei ce lucreza, colaboreaza, cunosc oameni din mass-media, fundatii caritabile, organizatii guvernamentale si non-guvernamentale pentru a putea face un bine si pentru a promova acest apel disperat ,acest strigat de ajutor.Putem sustine oare ca suntem egali? Cu siguranta, nu. Ne nastem diferiti si traim diferit, in functie de harurile cu care am fost inzestrati. Inegalitatea este o realitate de zi cu zi cu care invatam sa traim. Probabil ca una dintre cele mai acute si vizibile forme ale inegalitatii este handicapul. Conform legii, persoanele cu handicap sunt acele persoane carora, datorita unor afectiuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc abilitatile de a desfasura in mod normal activitati cotidiene, necesitand masuri de protectie in sprijinul recuperarii, integrarii si incluziunii sociale.

Asta este viata noastra , a persoanelor cu disabilitati, fara importanta pentru marea majoritate a celor sanatosi .Am ajuns sa ne intrebam unde ne sunt prietenii, unde sunt acele zile in care ne plimbam si vorbeam tot felul de nimicuri :) , unde sunt acele zambete de pe fetele oamenilor? Nu mai sunt din pacate. Ceea ce a fost nu va mai fi niciodata, iar ceea ce este in momentul de fata este mult prea greu de explicat si drept sa spun nici macar nu inteleg.
Candva eram fericita si plina de viata , insa o clipa nefasta mi-a spulberat visele.Acum incerc sa traiesc pastrandu-mi demnitatea.Suferinta merita orice sacrificiu, inclusiv acela de a renunta la demnitate, cerand ajutorul celor care pot sa-l ofere. Si nu ma sfiesc sa-i rog pe cei din jur: "Ajutati-ma sa pot merge iar!".

sâmbătă, 26 iulie 2008

Donatie

Deputatul conservator Ioan Ţundrea a donat 1.000 de dolari doamnei Mihaela Patt.Femeia de 47 de ani este ţintuită într-un scaun cu rotile, din cauza unui accident de maşină.
Medicii din China i-au dat o speranţă: intervenţia cu celule stem, care este însă foarte costisitoare.
Femeia mai are nevoie de bani, toate cheltuielile ridicându-se la suma de 40.000 de euro.
Oana Copocean
sursa: www.caon.ro




luni, 7 iulie 2008

Totul pentru mama

Scris de SMINCHY pe iulie 7, 2008

* Imaginea mamei sale in scaun cu rotile, paralizata de la brau in jos, o are din copilarie. Ani in sir a asteptat sa apara solutia vindecarii. Acum, la cei 19 ani ai sai, Cristina Patt crede cu adevarat in sansa mamei sale: transplantul de celule stem. Numai ca operatia la clinica din China costa enorm pentru o familie care traieste dintr-o pensie, un salariu de bugetar si o alocatie.

Avea 5 ani cand si-a vazut mama tintuita intr-un scaun cu rotile. Minutele in sir din fiecare dimineata in care tatal ii frectiona picioarele, zecile de exercitii pe care le facea cu fiecare deget, dar si pentru fiecare grupa de muschi au determinat-o pe Cristina sa inteleaga ca mama ei nu va mai putea sta niciodata dreapta si semeata, asa cum fusese pana atunci. “Mama a paralizat”, isi spunea fetita in gand. De zeci de ori, fara insa sa-si poata explica de ce tocmai mamei ei, “omul plin de viata, care transforma orice moment in bucurie”, i s-a intamplat nenorocirea. In inima Cristinei, intregul univers creat in jurul parintelui care putea rezolva orice problema chiar si printr-un zambet s-a prabusit in acele clipe. Lacrimile tatalui, privirea blanda si inca luminoasa a mamei, vorbele soptite si inabusite de suspine ale celor doi frati mai mari au chinuit-o indelung pe copila nedumerita.

Trei luni a stat mama sa in spital in urma accidentului de masina pe care l-a avut. Doctorii timisoreni nu i-au mai dat nici o sansa. Nici chiar dupa operatie verdictul nu a fost mai bland: paraplegie T11-T12-L1 prin contuzie medulara cu luxatie. Familia nu s-a resemnat. Au continuat cu totii sa lupte alaturi de ea. Au trecut de atunci 14 ani. Cristina a crescut si s-a maturizat rapid. Cei doi frati ai sai au plecat la facultati, stabilindu-se apoi la casa lor. A ramas doar ea. Mana dreapta a celor doi parinti. Copilul care acum incearca sa-si salveze mama. Sa-i aduca un pic de recunostinta pentru grija si optimismul cu care a inconjurat-o in toti acesti ani grei. “Mama mea e tot ce am mai de pret. Nu e zi in care sa nu ma gandesc la cum era ea acum 14 ani: inalta, frumoasa, eleganta. Frumusetea nu i-a pierit nici acum. E insa mai timida. E o doamna inteleapta, citita, o femeie care nu a cerut niciodata nimic de la nimeni. E o mamica vesela si iubitoare. Doresc cu incapatanare sa o vad pe mama mergand din nou. Ani la rand am asteptat sa se faca o descoperire in domeniul medical. Nu mi-am pierdut speranta nici o clipa. Stiu ca va veni ziua cand o sa-i multumesc pentru cate a facut pentru noi si pentru cate inca mai face. Altfel decat prin cuvinte. Cu fapta. Pentru ca mama este sufletul familiei noastre si noi toti ne invartim in jurul ei.” Sunt cuvintele Cristinei. Ruga ei catre cei care o pot ajuta pe Mihaela, mama sa, sa redevina omul de odinioara.

Solutia este unica. Si valoreaza enorm pentru o familie care nu a avut bani nici macar pentru un control medical in toti acesti ani de boala. “Tata e de formatie pictor. Lucreaza goblenuri, face tot felul de lucrari pe care incearca sa le vanda. Cand era mama sanatoasa muncea ca telefonista. Si nu erau putine datile cand mergea si prin tara cu lucrarile tatalui meu pentru a le vinde”, povesteste fata. Cristina are acum 19 ani. A terminat clasa a XII-a si se pregateste pentru facultate. Stie ca in lipsa banilor “aproape totul este in zadar pe lumea asta”. Inainte de bac, a hotarat sa munceasca, iar banii stransi pe cele patru ore petrecute intr-un call-center sa fie pusi direct in contul mamei sale. E “putinul pe care il puteam face pentru mama”, spune Cristina cu voce tremuranda.

Operatia din strainatate a femeii de 47 de ani costa aproape 40.000 de euro, cu tot cu cele trei luni de recuperare. Transplantul de celule stem este insa singura cale prin care mama Cristinei ar putea sa mearga din nou. “Aceasta interventie chirurgicala se face doar in cateva tari. Noi am ales China sidin lipsa banilor am pierdut primele programari din mai si decembrie 2007 si pe cea din mai anul acesta”, povesteste Cristina.

Din pacate insa, in contul deschis pentru Mihaela Patt s-au strans doar 10 milioane. Cristina nu se da batuta. Lupta pe care mama sa o da in fiecare zi cu boala a intarit-o si ea. E doar un copil. Credinta ei in Dumnezeu si in minuni e demna insa de un om in toata firea. Stie ca forta oamenilor buni la suflet este atat de mare ca poate salva vieti. Iar viata e mai presus de orice.
Si nu se sfieste sa-i roage pe cei din jur: “Ajutati-ma sa-mi salvez mama!”.

(*text de Carmen Preotesoiu)


Daruiti si dati mai departe!

sâmbătă, 24 mai 2008

Initiativa conservatoare

Astazi, 23 mai 2008, Organizatia de femei a PC Caras Severin si Doamnele candidate din partea PC la Consiliul Local Resita,Gabriela Peczi,Mirela Samanta ,Simona Tudorache si Dorina Miu au organizat o actiune de suflet din Programul"Daca dai din putinul tau ,esti un om implinit",care a debutat saptatama trecuta cu actiunea de ajutorare a romanilor sinistrati .

Organizatia de femei a PC Caras Severin a desfasurat astazi , actiunea de suflet pentru un om deosebit ,d.na Mihaela Patt,candidat PC la Consiliul Local Resita,care a avut nesansa , in urma unui accident rutier , sa ramana imobilizata intru-un scaun cu rotile de 14 ani si care spera sa apere in Consiliul Local Resita ,drepturile persoanelor cu handicap.

Organizatia de femei a PC Caras Severin multumeste persoanelor private si mass media care au sprijinit actiunea si dezaproba modul indiferent in care autoritatile locale si judetene se implica in sprijinirea persoanelor care au avut nesansa de a ramane imobilizate.

Costul Imenselor banere portocalii,verzi si galbene cu certitudine ar rezolva cateva zeci de cazuri ale persoanelor cu disabilitati locomotorii precum cel al doamnei Mihaela Patt.

Printesa Brianna Caragea ,a transmis un mesaj de incurajare pentru d.na Mihaela PATT ,pe care il transmitem



"MESAJ PENTRU DOAMNA PATT DIN PARTEA PRINTESEI BRIANNA CARADJA"

Stimata si, daca imi permiteti sa spun, draga Doamna,

as fi dorit sa fiu alaturi de Dumneavoastra astazi, sa va sprijin, si sa va cunosc. Dar chiar daca nu pot fi prezenta fizic, sunt alaturi de Dvs. in gand, si sunt linistita de faptul ca sunteti "in maini bune", fiind sprijinita de organizatea de femei Caras Severin. Aveti langa Dvs. oameni de suflet, femei puternice si, cel mai important, oameni de cuvant !

Imi alaturi vocea organizatiei de Femei PC Caras Severin sa apelam la autoritatile competente, dar si oamenilor de suflet, in care intotdeauna am avut mare incredere. Suntem cu toti egali in fata Domnului, si este obligatia noastra, a tuturor, sa ajutam pe semeni nostrii. Si va asigur, inca o data, ca aveti langa Dvs. oameni care o sa va sustina in drumul ce il veti parcurge spre vindecare.

Va inbratisez, sa aveti curaj, de rest ne ocupam noi !

Printesa Brianna Caradja

miercuri, 13 februarie 2008

Cineva foarte drag mie,mi-a spus la un moment dat “prinde aripi, fa-ti curaj si zboara”.

Vreau sa fac ce VREAU, nu vreau sa fac ce TREBUIE.
Bunica mea avea o vorba : ” Mai bine sa-ti fie rau, decat sa-ti para rau.”
Simt ca destinul meu nu e aici, e in alta lume, in alta viata.E ca si cum as fi prinsa intr-un vartej, care te soarbe cu totul, care te inghite, care te sufoca, care te epuizeaza, dar care in acelasi timp iti da acea stare necesara de libertate celor ca mine.Vreau sa ma las absorbita de vartej, dar mi-e frica. Mi-e frica sa nu pierd totul, sa nu ma inec in propria-mi dorinta, mi-e frica de faptul ca la capatul lui sa nu fie doar un gol imens…