Cineva foarte drag mie,mi-a spus la un moment dat “prinde aripi, fa-ti curaj si zboara”.

Vreau sa fac ce VREAU, nu vreau sa fac ce TREBUIE.

Bunica mea avea o vorba : ” Mai bine sa-ti fie rau, decat sa-ti para rau.”
Simt ca destinul meu nu e aici, e in alta lume, in alta viata.E ca si cum as fi prinsa intr-un vartej, care te soarbe cu totul, care te inghite, care te sufoca, care te epuizeaza, dar care in acelasi timp iti da acea stare necesara de libertate celor ca mine.Vreau sa ma las absorbita de vartej, dar mi-e frica. Mi-e frica sa nu pierd totul, sa nu ma inec in propria-mi dorinta, mi-e frica de faptul ca la capatul lui sa nu fie doar un gol imens…