Speranta

Inainte sa va cunosc, dati-mi voie sa va multumesc pentru sprijinul pe care sper ca mi-l veti acorda.Am mare nevoie de sprijinul oamenilor cu suflet .Deschid acest subiect in speranta ca va fi citit de cei ce lucreza, colaboreaza, cunosc oameni din mass-media, fundatii caritabile, organizatii guvernamentale si non-guvernamentale pentru a putea face un bine si pentru a promova acest apel disperat ,acest strigat de ajutor.Putem sustine oare ca suntem egali? Cu siguranta, nu. Ne nastem diferiti si traim diferit, in functie de harurile cu care am fost inzestrati. Inegalitatea este o realitate de zi cu zi cu care invatam sa traim. Probabil ca una dintre cele mai acute si vizibile forme ale inegalitatii este handicapul. Conform legii, persoanele cu handicap sunt acele persoane carora, datorita unor afectiuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc abilitatile de a desfasura in mod normal activitati cotidiene, necesitand masuri de protectie in sprijinul recuperarii, integrarii si incluziunii sociale.

Asta este viata noastra , a persoanelor cu disabilitati, fara importanta pentru marea majoritate a celor sanatosi .Am ajuns sa ne intrebam unde ne sunt prietenii, unde sunt acele zile in care ne plimbam si vorbeam tot felul de nimicuri :) , unde sunt acele zambete de pe fetele oamenilor? Nu mai sunt din pacate. Ceea ce a fost nu va mai fi niciodata, iar ceea ce este in momentul de fata este mult prea greu de explicat si drept sa spun nici macar nu inteleg.
Candva eram fericita si plina de viata , insa o clipa nefasta mi-a spulberat visele.Acum incerc sa traiesc pastrandu-mi demnitatea.Suferinta merita orice sacrificiu, inclusiv acela de a renunta la demnitate, cerand ajutorul celor care pot sa-l ofere. Si nu ma sfiesc sa-i rog pe cei din jur: "Ajutati-ma sa pot merge iar!".